BlogInstalator Bucuresti0Instalator instalatii sanitare Pantelimon sector 2

• disponibilitate – suntem non-stop disponibili cu solutii putand interveni la orice ora pentru a rezolva problemele aparute in sectorul 3
• servicii profesionale cu garantie – garantam calitatea serviciilor prestate si oferim garantie si post garantie pentru manopera si pentru produsele utilizate pentru clientii nostri din sectorul 3
• preturi corecte – avem o gama de servicii la un pret accesibil, practicam o politica transparenta de preturi, le discutam impreuna, le explicam pentru ca totul sa fie clar si convenit de ambele parti
• gama vasta de servicii – iti putem oferi o multime de servicii in ceea ce priveste reparatia si montajul instalatiilor sanitare. Putem oferi si mentenanta si asiguram si interventie in regim de urgenta, pentru locuitorii din sectorul 2
• respect fata de client si fata de profesia noastra – de peste 10 ani oferim doar solutii eficiente si incercam sa te ajutam intotdeauna cu cele mai rapide solutii. Ne tratam clientii din sectorul 2 cu respect si oferim servicii la cel mai inalt nivel de calitate

Lucram cu mai multe echipe de instalatori in sector 2. Daca ai o urgenta, ti s-a spart o teava sau ai instalatia de canalizare infundata, cheama un profesionist. Vom trimite un coleg, binenteles un instalator experimentat care va intervenii de urgenta rezolvand problema, la cel mai avantajos si transparent mod posibil.

Acoperim rapid urmatoarele zone din sectorul 2 precum:

• Cartier Titan – Balta Alba: B-dul 1 Decembrie 1918, Lacul Titan IOR, fostele uzine Malaxa, B-dul Theodor Pallady, B-dul Nicolae Grigorescu, B-dul Camil Ressu, etc
• Cartier Dristor inclusiv B-dul Ramnicu Sarat, B-dul Ramnicu Valcea, Sos. Mihai Bravu, etc
• Cartier Vitan: Calea Vitan, MALL Vitan, Calea Dudesti, Depou RATB Dudesti, Nerva Traian, Pasaj Marasesti, Splaiul Unirii, ICPE, Targul Auto, Complex Rezidential RIN, Rugby Club Olimpia, B-dul Octavian Goga, Timpuri Noi, etc
• Piata Unirii: B-dul Corneliu Coposu, Calea Calarasi, Piata – Rond Alba Iulia, Bulevardul Unirii, Cartierul Hala Traian, B-dul Marasesti, Centrul Istoric, B-dul Dimitrie Cantemir, B-dul I.C. Bratianu, B-dul Magheru, B-dul Lascar Catargiu, Cismigiu, Str. Brezoianu Ion, B-dul Regina Elisabeta, Calea Victoriei, Splaiul Independentei, Lipscani.
• Cartier 23 August: Soseaua Industriilor si strazile adiacente

Cateva cuvinte despre Cartierul Pantelimon

In secolul al XVIII-lea cartierul a fost inclus în perimetrul Capitalei, până atunci limita oraşului oprindu-se la marginea Pantelimonului. Bariera Vergului era una dintre porţile de intrare sau ieşirea din oraş care şi-a păstrat numele până în prezent. Pe măsură ce perimetrul oraşului se extindea, bariera se muta, astfel încât întâlnim denumirea de Bariera Vergului nu numai la capătul Căii Călăraşilor, ci şi la actuala staţie de metrou Costin Georgian şi în preajma magazinului Cora. Un episod interesant relatat de către Pappasoglu, istoricul oraşului din prima jumătate a secolului al XIX-lea, are legătură cu zona în discuţie şi reflectă importanţa acestor puncte de intrare sau ieşire din oraş. În timpul epidemiei de holeră, în 1831, s-a instituit în jurul Bucureştilor un cordon sanitar format din soldaţi. Vrând să-şi dea seama de felul cum se executau ordinele Kiseleff a venit, într-o droşcă cu patru cai, la podul de la Fundeni, unde păzea un soldat din Mehedinţi. Generalul a încercat, fără succes să-l mituiască pe soldat pentru a intra în oraş. După acest episod Kiseleff nu mai contenea cu laude la adresa cinstei oştirii române.

Din punct de vedere administrativ documentele atestă sub domnia lui Constantin Hangerli (1797-1799) includerea cartierului Pantelimon în plasa Târgului de Afară. Bucureştiul era împărţit la 1807 în 5 asemenea plase, fiecare numită printr-o culoare, perimetrul Pantelimonului aparţinând culorii neagră. În zonă s-au stabilit câteva dintre cele 13 bariere de intrare în oraş existente, între care Târgul de Afară, Iancului, Vergului, Pantelimon, instalându-se la fiecare în parte cruci de piatră care delimitau perimetrul oraşului şi împiedicau orice construcţie peste acea limită. Barierele erau dotate cu felinare, cumpănă de lemn şi adăpost pentru străjeri. Ei aveau menirea de a păzi hotarul pentru a nu intra sau ieşi nimeni, fără ştirea stăpânirii, dar mai ales pentru a nu se întinde şi lăţi oraşul cu “faceri de case”.

Studierea recensămintelor scoate în evidenţă numele şi întinderea principalelor mahalale ale zonei, precum şi numărul de persoane şi structura lor socială. De exemplu pentru 1821 Vopseaua Neagră totaliza 18 mahalale cu 1946 case şi un număr de 9864 locuitori, între ele mahalaua Vergului avea 62 de familii în 62 de case, mahalaua Pantelimon avea 246 familii în 195 case, mahalaua Iancului 125 familii şi 112 case. Recensământul din 1838 ne oferă date mai precise în legătură cu populaţia zonei: mahalaua Pantelimon avea 1261 de persoane, Iancului 550 persoane, iar Oborul Vechi 468 persoane.

După 1925 Capitala va fi organizată prin împărţirea în patru sectoare (I Galben, II Negru, III Albastru şi IV Verde), Pantelimonul devenind suburbie a oraşului ataşată sectorului II de Negru.

      Numele cartierului, cu forma veche de Panteleimon, provine de la Sfântul cu acelaşi nume, mare mucenic şi tămăduitor, ocrotitor al întregului Bucureşti, până în secolul al XIX-lea când a fost înlocuit cu sfântul Dimitrie Basarabov. În timpul campaniei ruso-turce din 1769-1774, generalul rus Ivan Petrovici Saltâkov aduse la Bucureşti moaştele Sfântului Dimitrie din localitatea Basarabov de lângă Rusciuc şi le depuse la biserica Mitropoliei.

Numele de Pantelimon l-a purtat iniţial mănăstirea construită între 1735-1750 de domnitorul Grigore al II-lea Ghica care, împreună cu spitalul – de altfel unul dintre cele mai vechi din Bucureşti – , formau un complex arhitectural şi funcţional.

Ciuma, “această cumplită şi năprasnică boală” – cum îi spune cronicarul – ivindu-se şi în vara lui 1734, determină pe Grigore Ghica, unul din urmaşii în scaun ai lui Nicolae Mavrocordat, să întemeieze, la răsărit de Bucureşti, “pre apa Colentinii, la fântâna ce se zice a babei”, un “spital de săraci bolnavi”, cu o secţie specială pentru ciumaţi. În hrisovul din 12 octombrie 1735, de înzestrare a acestui spital şi a mănăstirii vecine, ridicate “întru cinstea şi lauda marelui mucenic şi tămăduitor Panteleimon”, se arată cât suferă lumea, şi în special sărăcimea, de lipsa unui loc unde să fie îngrijiţi cei bolnavi; căci – citim în hrisov – spitalul întemeiat la Colţea de Mihai Cantacuzino este “numai de bolnavi cei cu rane şi buboşi”. Prin urmare, face acest nou spital, care, pe lângă partea “dinlăuntru”, unde vor fi cei atinşi “de alte boale”, va avea şi o parte “denafară”, cu case izolate pentru ciumaţi, “ca un lazaret”, aşa încât “să nu se smreduiască”, adică să se contamineze – nici ceilalţi bolnavi, nici “posluşnicii”, adică îngrijitorii acestora.

Întregul ansamblu a fost dărâmat fără nici o justificare, în 1986, pe locul mănăstirii construindu-se  complexul Lebăda. În afara de pierderea suferită de oraş amintim şi alte neajunsuri: într-o raclă de argint se găsea osul radius al sfântului, pierdut se pare astăzi, iar chioşcul de la mănăstirea Pantelimon (1750) era cel mai vechi monument cu arcade păstrat în Bucureşti. Sursa aici